Iar sunt pe cont propriu.Prieteni ?Cine are nevoie de ei?Poate ca voi..dar eu nu.Imi gasesc consolarea in amintiri . Eu, stafia ce bantuie prin resturile subconstientului, m-am hotarat in sfarsit sa ma las in bratele trecutului.Ma las prada durerii,pentru ca stiu ca este o durere acolo gata gata sa ma distruga.Este o iubire nestinsa.Am incercat sa uit de noi.Ajung sa cred ca ma lupt cu morile de vant,zau.
I-am pierdut,dar imi impun ideea ca am pierdut ceva ce n-am avut nevoie,pentru ca daca erau cu adevarat prieteni,nu am mai fi ajuns in situatia asta.Nu va pasa ? Imi pare rau sa va anunt, da' nici mie.Si acum nu vorbeste orgoliul din mine,ci eu.Si ma descurc ! Va jur ca ma descurc.
Si tu..?Cica imi erai prietena.De cate ori mi-ai aruncat secretele in stanga si in dreapta,si cica imi erai prietena.Ma faci sa rad,jur!Si, de cate ori m-ai copiat,a ajuns lumea sa nu ne mai deosebeasca.Dar,gata!Vreau sa cred ca am scapat de tine!
prietenii practic sunt persoanele care ne ajuta atunci cand toata lumea ne intoarce spatele. nu stiu daca e solutie sa te intorci in trecut si sa traiesti din amintiri. s-ar putea sa doara si mai tare!
RăspundețiȘtergere