Iar sunt pe cont propriu.Prieteni ?Cine are nevoie de ei?Poate ca voi..dar eu nu.Imi gasesc consolarea in amintiri . Eu, stafia ce bantuie prin resturile subconstientului, m-am hotarat in sfarsit sa ma las in bratele trecutului.Ma las prada durerii,pentru ca stiu ca este o durere acolo gata gata sa ma distruga.Este o iubire nestinsa.Am incercat sa uit de noi.Ajung sa cred ca ma lupt cu morile de vant,zau.
I-am pierdut,dar imi impun ideea ca am pierdut ceva ce n-am avut nevoie,pentru ca daca erau cu adevarat prieteni,nu am mai fi ajuns in situatia asta.Nu va pasa ? Imi pare rau sa va anunt, da' nici mie.Si acum nu vorbeste orgoliul din mine,ci eu.Si ma descurc ! Va jur ca ma descurc.
Si tu..?Cica imi erai prietena.De cate ori mi-ai aruncat secretele in stanga si in dreapta,si cica imi erai prietena.Ma faci sa rad,jur!Si, de cate ori m-ai copiat,a ajuns lumea sa nu ne mai deosebeasca.Dar,gata!Vreau sa cred ca am scapat de tine!